Alba-neagra
O călătorie cu trenul este o alergare prin peisaj. Alergi, alergi bezmetic dar obosești de-atâta stat. Oamenii schimbă opinii, găsesc întotdeauna ceva comun, demn să fie revelat, golesc de semnificație orice subiect apărut fantomatic, suspendat, în spațiul compartimentului, deasupra tărtăcuțelor, iar ochii se-ntorc mereu către priveliștea rulată pe fereastră. Lângă extrovertiți se mai așază și ciudații, taciturnii. Își pun o carte paravan înaintea ochilor, dacă nu dorm sau privesc fără să vadă înșiruirea de sole, păduri, sate, aerul tulbure și oameni rătăciți asemeni lor într-o lume care nu le aparține și despre care nu vor afla vreodată mare lucru, iar gândurile lor se desfășoară în alte dimensiuni, răvășind ceea ce nu pot pătrunde. Minciuni, tenebre...